30 dec. 2009

Pentru mamici: La multi ani si inca ceva...

Uite ca azi se ma incheie un an... un an cu bucurii nespuse, negandite pana acum, dar si cu momente cu rabdarea pusa la incercare, cu oboseala terifianta, insa care palesc in fata satisfactiei incomensurabile de a fi mama.
Pentru unele dintre noi, anul 2009 ne-a schimbat viata, facandu-ne pentru prima oara mame, altele au continuat cu atentie si dragoste cresterea puiului lor, asa cum vom face cu toate in 2010.
Intotdeauna am considerat ca in momentul in care devii parinte, incepe a doua viata. Daca pana acum ai trait pentru tine, de acum trebuie sa incepi sa traiesti pentru inca cineva, si iei toate etapele de la inceput, traiesti viata sa pas cu pas de la inceput. Daca prima oara ai invatat tu cum se face, acum trebuie sa inveti cum sa-l ajuti sa invete si el fiecare lucru cum se face...
De cand e lumea, femeia se ingrijeste de casa si de copii. Inainte, de obicei, imparteau aceasi casa cu parintii sau socrii, acum fiecare a trebuit sa plece acolo unde i-a dus drumul pentru o viata mai buna, serviciul, ajungand sa locuiasca singuri. Stresul e mai mare, femeia munceste si ea cot la cot cu sotul, pentru ca un singur salariu nu mai ajunge in ziua de azi. Din acest motiv, multe femei ajung sa amane nasterea unui copil pana cand au cel putin stabilitatea unui camin. Intarzierea momentului aduce cu sine si impamantenirea mai puternica a propriilor tabieturi, ceea ce uneori ne da de furca, pentru ca trebuie sa renuntam la ele. De asemenea, si stiinta a progresat, existand acum o gramada de carti care ne spun ca trebuie sa avem grija la aia si la aia. De asemenea au aparut si o multime de ustensile: tot felul de biberoane si de tetine, sterilizatoare, premergatoare, scaune de alimentatie etc, care pe de o parte ajuta mult o mama, dar pe de alta parte alegerea lor necesita timp si constati ca nu mereu se potriveste copilului tau. Atunci cand ai si o varietate mare, si alegerea devine mai dificila.
Una peste alta, mamici, intotdeauna sentimentul sublim matern aduce cu el si responsabilitati mari, oboseala si uneori stres. Bebelusul este un pui mic de om care depinde in totalitate de noi. Tot ce facem, de la prima sa respiratie, isi pune amprenta asupra a ceea ce va fi el cand va ajunge mare. De aceea noi il punem pe primul loc.
In aceasta valtoare si extaz, ne dam la o parte si copilul va ocupa primul loc in prioritatile si viata noastra. Si cred ca de cele mai multe ori, mai ales la prima nastere, copilul va ocupa si locul doi si locul trei. Dar eu cred ca nu trebuie sa fim exagerate... Orice exagerare afecteaza echilibrul.
Lista mea de prioritati cred ca ar trebui sa fie urmatoarea:
1. copilul, 2. eu, 3. sotul. Nu puneti pe tot podiumul copilul, ci puneti toata familia, cu toti membrii ei. Orice mama e si ea femeie, e si ea om, Are nevoile ei intrinseci, pe care daca alege sa si le omita, sa le ascunda, va da nastere la un sentiment neconstientizat de amaraciune fata de sine, oboseala etc. Pentru copilul dv. trebuie sa fiti si model, nu doar o bona. Daca nu ati avea momente de relaxare, momente in care sa va satisfaceti si alte dorinte personale, afara de cele de implinire materna, nici nu ati avea ce nou sa-i aduceti copilului. Eu de exemplu dupa o sedinta la sala sau o plimbare prin mall, vin cu bateriile incarcate si mult mai aerisita. Mamici, puteti gasi macar la doua trei zile, un moment de 1-3 ore in care sa va relaxati. Daca aveti o bunica sau o bona, daca va ajuta sotul, profitati de ocazie si va aerisiti. Rugati sotul sa iasa cu copilul sa faceti o baie relaxanta cu spuma si masti, nu e greu de loc. Oricat de mult va iubiti copilul, daca iesiti nu faceti decat bine. Daca ati vrea sa ii dedicati lui tot timpul sa invatati tot timpul ce e bine sa faceti pentru el, la un moment dat mintea dv nu mai poate percepe, nu mai poate acumula.
Sunt momente in care sotul meu imi aduce aminte de ce ne-a spus d-na doctor la cursul de puericultura: "mamici, lasati taticii sa se implice" si va dati seama in ce momente imi spune asta... Da, este adevarat, din dorinta de a avea grija de copil, avem tendinta sa credem ca barbatii poate nu ar avea aceeasi rabdare sau ca ei nu se pricep. Dar nici nu se vor pricepe daca noi nu-i lasam. Nu suntem atotstiutoare, asa ca nu avem de ce sa credem ca noi le stim pe toate si ca ei nu se pot implica. Uneori, privind lucrurile din afara, fiind putin mai detasati, pot vedea niste lucruri pe care noi de rutina sa nu le zarim. Daca noi nu-i lasam se implice, atunci nici nu putem mai tarziu sa le cerem ajutorul. Sau daca ei sunt genul care spune: eu nu ma pricep, nu ma descurc, incurajati-i, fiecare stiti la ce laude reactioneaza sotul si faceti-l sa se implice putin putin. Nu cred ca e mare greutate de exemplu sa stea cu bebelul cand el doarme sau sa-l ia in brate cand plange... Daca va lasati iluzionate de fraza: eu o sa am grija de copil cand o sa fie mai mare si o sa am cu cine vorbi, ganditi-va ca atunci cand va veni momentul va spune: vorbeste tu cu el, ca eu nu ma inteleg sau tu l-ai crescut asa. Copilul are doi parinti, amandoi trebuie implicati, acolo unde poate fiecare, trebuie doar sa descoperiti unde s-ar potrivi sotul. Sunt tati care dimineata inainte de plecare pregatesc biberonul pentru copil seara il scot afara, sta cu el pe olita etc. Il puteti implica si la alte treburi casnice, dat cu aspiratorul, facut cumparaturi, etc. Se recomanda ca baita sa fie facuta de tatic, pentru ca are mainile mai mari si copilul se simte mai in siguranta.
Daca nu va cautati momente de relaxare, mai ales cand aveti un copil plangacios sau nu vrea sa manance, s-ar putea sa aveti apoi tendinta sa va varsati nervii pe sot. Daca nu-l puneti si pe el pe podium, s-ar putea sa va indepartati si cand va treziti, multe lucruri sa fie definitiv stricate. Armonia in familie este un factor decisiv pentru psihicul copilului, iar modelul familiei il va urma si el in propria casatorie...
Dragi mamici, v-am scris atat de mult, in speranta ca anul 2010 va va gasi pline de o gramada de planuri, pe langa acela din fundal de a creste bine si frumos copilul ;)
Eu una, mi-am propus, pe langa a avea cea mai mare grija de Evolet, fara a o invata o rasfatata, sa merg la sala si sa slabesc, sa devin mai sexy :D, si sa avem doua-trei concedii, doua cu fata, unul la mare si unul la munte, si un concediu doar eu cu sotul ;)
Va pup dulce si un nou an fericit ;)

Un comentariu:

  1. Asa cred ca simt toate femeile in legatura cu tatii copiilor lor, ca nu su rabdare sau cunostinte sau instinct suficient sa aiba grija de un bebelus. Pe sotul meu l-am invatat sa schimbe un scutec abia acum la 3 luni jumate cat are Ioana...la fel si cu baia - abia acum am indraznit sa il las sa se ocupe si el de ea. Si nu am gresit deloc - pana acum nu cred ca s-ar fi descurcat la cat de mica e :) plus ca au inceput sa se formeze si legaturile cu taticul.
    Bunicile ma ajuta tare mult - de cel mai mult ajutor am avut nevoie imediat dupa nastere pentru ca am facut cezariana si am diabet asa ca imi trebuia ceva odihna ca sa imi stea glicemiile cum trebuie. Nici acum nu s-a schimbat mare lucru din punctul asta de vedere - dar Ioana m-a ajutat piticuta si acum doarme noaptea ;)

    RăspundețiȘtergere