Pentru mamici: La multi ani si inca ceva...

Uite ca azi se ma incheie un an... un an cu bucurii nespuse, negandite pana acum, dar si cu momente cu rabdarea pusa la incercare, cu oboseala terifianta, insa care palesc in fata satisfactiei incomensurabile de a fi mama.

Pentru unele dintre noi, anul 2009 ne-a schimbat viata, facandu-ne pentru prima oara mame, altele au continuat cu atentie si dragoste cresterea puiului lor, asa cum vom face cu toate in 2010.

Intotdeauna am considerat ca in momentul in care devii parinte, incepe a doua viata. Daca pana acum ai trait pentru tine, de acum trebuie sa incepi sa traiesti pentru inca cineva, si iei toate etapele de la inceput, traiesti viata sa pas cu pas de la inceput. Daca prima oara ai invatat tu cum se face, acum trebuie sa inveti cum sa-l ajuti sa invete si el fiecare lucru cum se face...

De cand e lumea, femeia se ingrijeste de casa si de copii. Inainte, de obicei, imparteau aceasi casa cu parintii sau socrii, acum fiecare a trebuit sa plece acolo unde i-a dus drumul pentru o viata mai buna, serviciul, ajungand sa locuiasca singuri. Stresul e mai mare, femeia munceste si ea cot la cot cu sotul, pentru ca un singur salariu nu mai ajunge in ziua de azi. Din acest motiv, multe femei ajung sa amane nasterea unui copil pana cand au cel putin stabilitatea unui camin. Intarzierea momentului aduce cu sine si impamantenirea mai puternica a propriilor tabieturi, ceea ce uneori ne da de furca, pentru ca trebuie sa renuntam la ele. De asemenea, si stiinta a progresat, existand acum o gramada de carti care ne spun ca trebuie sa avem grija la aia si la aia. De asemenea au aparut si o multime de ustensile: tot felul de biberoane si de tetine, sterilizatoare, premergatoare, scaune de alimentatie etc, care pe de o parte ajuta mult o mama, dar pe de alta parte alegerea lor necesita timp si constati ca nu mereu se potriveste copilului tau. Atunci cand ai si o varietate mare, si alegerea devine mai dificila.

Una peste alta, mamici, intotdeauna sentimentul sublim matern aduce cu el si responsabilitati mari, oboseala si uneori stres. Bebelusul este un pui mic de om care depinde in totalitate de noi. Tot ce facem, de la prima sa respiratie, isi pune amprenta asupra a ceea ce va fi el cand va ajunge mare. De aceea noi il punem pe primul loc.

In aceasta valtoare si extaz, ne dam la o parte si copilul va ocupa primul loc in prioritatile si viata noastra. Si cred ca de cele mai multe ori, mai ales la prima nastere, copilul va ocupa si locul doi si locul trei. Dar eu cred ca nu trebuie sa fim exagerate... Orice exagerare afecteaza echilibrul.

Lista mea de prioritati cred ca ar trebui sa fie urmatoarea:

1. copilul, 2. eu, 3. sotul. Nu puneti pe tot podiumul copilul, ci puneti toata familia, cu toti membrii ei. Orice mama e si ea femeie, e si ea om, Are nevoile ei intrinseci, pe care daca alege sa si le omita, sa le ascunda, va da nastere la un sentiment neconstientizat de amaraciune fata de sine, oboseala etc. Pentru copilul dv. trebuie sa fiti si model, nu doar o bona. Daca nu ati avea momente de relaxare, momente in care sa va satisfaceti si alte dorinte personale, afara de cele de implinire materna, nici nu ati avea ce nou sa-i aduceti copilului. Eu de exemplu dupa o sedinta la sala sau o plimbare prin mall, vin cu bateriile incarcate si mult mai aerisita. Mamici, puteti gasi macar la doua trei zile, un moment de 1-3 ore in care sa va relaxati. Daca aveti o bunica sau o bona, daca va ajuta sotul, profitati de ocazie si va aerisiti. Rugati sotul sa iasa cu copilul sa faceti o baie relaxanta cu spuma si masti, nu e greu de loc. Oricat de mult va iubiti copilul, daca iesiti nu faceti decat bine. Daca ati vrea sa ii dedicati lui tot timpul sa invatati tot timpul ce e bine sa faceti pentru el, la un moment dat mintea dv nu mai poate percepe, nu mai poate acumula.

Sunt momente in care sotul meu imi aduce aminte de ce ne-a spus d-na doctor la cursul de puericultura: "mamici, lasati taticii sa se implice" si va dati seama in ce momente imi spune asta... Da, este adevarat, din dorinta de a avea grija de copil, avem tendinta sa credem ca barbatii poate nu ar avea aceeasi rabdare sau ca ei nu se pricep. Dar nici nu se vor pricepe daca noi nu-i lasam. Nu suntem atotstiutoare, asa ca nu avem de ce sa credem ca noi le stim pe toate si ca ei nu se pot implica. Uneori, privind lucrurile din afara, fiind putin mai detasati, pot vedea niste lucruri pe care noi de rutina sa nu le zarim. Daca noi nu-i lasam se implice, atunci nici nu putem mai tarziu sa le cerem ajutorul. Sau daca ei sunt genul care spune: eu nu ma pricep, nu ma descurc, incurajati-i, fiecare stiti la ce laude reactioneaza sotul si faceti-l sa se implice putin putin. Nu cred ca e mare greutate de exemplu sa stea cu bebelul cand el doarme sau sa-l ia in brate cand plange... Daca va lasati iluzionate de fraza: eu o sa am grija de copil cand o sa fie mai mare si o sa am cu cine vorbi, ganditi-va ca atunci cand va veni momentul va spune: vorbeste tu cu el, ca eu nu ma inteleg sau tu l-ai crescut asa. Copilul are doi parinti, amandoi trebuie implicati, acolo unde poate fiecare, trebuie doar sa descoperiti unde s-ar potrivi sotul. Sunt tati care dimineata inainte de plecare pregatesc biberonul pentru copil seara il scot afara, sta cu el pe olita etc. Il puteti implica si la alte treburi casnice, dat cu aspiratorul, facut cumparaturi, etc. Se recomanda ca baita sa fie facuta de tatic, pentru ca are mainile mai mari si copilul se simte mai in siguranta.

Daca nu va cautati momente de relaxare, mai ales cand aveti un copil plangacios sau nu vrea sa manance, s-ar putea sa aveti apoi tendinta sa va varsati nervii pe sot. Daca nu-l puneti si pe el pe podium, s-ar putea sa va indepartati si cand va treziti, multe lucruri sa fie definitiv stricate. Armonia in familie este un factor decisiv pentru psihicul copilului, iar modelul familiei il va urma si el in propria casatorie...

Dragi mamici, v-am scris atat de mult, in speranta ca anul 2010 va va gasi pline de o gramada de planuri, pe langa acela din fundal de a creste bine si frumos copilul ;)

Eu una, mi-am propus, pe langa a avea cea mai mare grija de Evolet, fara a o invata o rasfatata, sa merg la sala si sa slabesc, sa devin mai sexy :D, si sa avem doua-trei concedii, doua cu fata, unul la mare si unul la munte, si un concediu doar eu cu sotul ;)

Va pup dulce si un nou an fericit ;)

Servetelele umede pentru bebelusi

S-ar parea ca servetelele umede, chiar si cele speciale pentru copii, nu ar fi chiar indicate. Cel putin doctorul dermatolog mi-a contraindicat folosirea lor pe motiv ca parfumul pe care-l contin dauneaza pielii.

Ca alternativa eu mai folosesc in special pentru zona scutecului, dar si uneori pentru fata, PhysiObebe - fluid de curatare fara clatire de la Mustela. Pe fata totusi prefer sa o spal dupa fiecare masa, dimineata si seara cu apa de la chiuveta si apoi sa-i aplic 1-2 pufuri de apa termala.

Cateva despre ingrijirea pielii bebeluslui

Din categoria: nu stiam, dar am aflat:

Cu surprindere am auzit mai intai de la o mamica si apoi de la dermatolog si de la pediatru ca pentru pielea de pe fata este foarte buna apa termala. Eu gasesc la farmacii, in spray-uri. Chiar daca are o reactie de surprindere, fetitei mele ii place si cand vede tubul rade si inchide ochii :D Vara foloseam si mai mult, inclusiv pe maini si picioare, pentru a evita iritarea pielii de la transpiratie.

Pentru corp, pentru piele uscata sau piele atopica, iarasi mi s-a recomandat atat de dermatolog cat si de pediatru, o crema de care nu auzisem: Exomega - Ducray, fabricata in Franta. Eu mai foloseam si Stelatopia de la Mustela, caci stiu ca e o companie care este dedicata de 50 de ani pe domeniul copiilor.

Bepanthen-ul, dupa parerea mea, nu trebuie sa lipseasca din toaleta zilnica a zonei scutecului. Si, desi noi am fost crescuti cu pudra, observ ca acum nu mai zice nimeni nimic.

Cand incepem sa obisnuim copilul cu olita

E adevarat ca inca nu ma preocupa prea mult acest subiect, cand trei mamici incep sa-mi spuna ca trebuie sa pun copilul pe olita din momentul in care incepe sa stea in fundulet. Alte surse precizeaza ca la varsta de 10 luni ar fi debutul pentru aceasta deprindere.

Motivul? Chiar daca e prea mic sa priceapa scopul, copilul are nevoie sa se acomodeze, iar mai tarziu s-ar putea speria de olita si exista posibilitatea sa o accepte mai greu.

Asa ca, dupa ce fetita mea a inceput sa stea bine in fundulet, m-am armat si eu cu o olita si am incercat sa-i gasesc momentele in care isi face nevoile: dupa ce se trezeste si cam la 10-20 de minute dupa masa. Nu-mi iese de fiecare data, dar mergem inainte cu incredere ;)

O iau si o pun pe olita, in principiu in baie, uneori mai stau si eu pe wc, pentru a-i oferi un exemplu, mai ales ca piticotii vor avea tendinta sa copieze adultii. Dau drumul putin la apa, sa se auda curgand, ii tot spun pisu, o mai apas usor pe vezica poate pricepe ;) Daca e dupa somn, o spal pe fata cu apa rece si asta am vazut ca are parca uneori cel mai mare efect.

Mai mult de 10 minute nu ar trebui copilul lasat pe olita, pentru a nu-i crea probleme cu rectul.

Tetine NUK

Inca de la inceput am fost foarte multumita de biberoanele inguste si tetinele de silicon de la NUK. Asa ca am mers pe aceasta marca pana mi-am completat seria necesara de accesorii. Cand fetita mea a implinit 6 luni, am trecut pe tetine marimea 2 si am luat toata gama de la S pana la L. Acum am avut surprinderea neplacuta sa constat ca oricare gen de la marimea 2 are o mare deficienta: supapa pe unde ar trebui sa intre aer in biberon nu-si indeplineste rolul. Ori fetita trebuie sa elibereze tetina dupa fiecare supt pentru a intra aer, ceea ce nu e chiar normal, ori eu trebuie sa mai desurubez biberonul, confruntandu-ma cu scurgerea laptelui in momentele in care fata nu suge.

Pacat, pentru ca de gama 1 am fost foarte multumita, iar la gama 2 de la S la L ma confrunt cu aceasta problema care nu se rezolva uneori nici daca intep mai mult supapa cu un ac de seringa.

Patutul bebelusului: clasic, de lemn sau modern, pliabil?

Cand am inceput sa ma gandesc la cum voi amenaja spatiul bebelusului, gandurile si privirile-mi erau atrase de patutul clasic de lemn, parandu-mi-se ca e mai de bun gust, decat cel modern, pliabil, care-mi parea putin chicios. Dar am avut apoi ocazia sa particip la un curs de puericultura sustinut de un doctor pediatru, fapt care a avut menirea sa ma lumineze asupra catorva lucruri, printre care si patutul.
Mai tarziu, intr-adevar, am inceput si eu sa-i apreciez calitatile, dincolo de acel aspect de textil, intre mobila de lemn...

1. Este foarte usor de manuit, de mutat prin camera, preferand sa-l pun intr-un loc mai intunecat atunci cand doarme copilul sau sa-l trag la lumina, cand copilul se joaca.

2. Copilul, chiar si pana la varsta de un an, trebuie dus la mare, munte. Daca stai intr-un oras poluat, atunci ma gandesc eu ca este benefic sa duci copilul cat mai mult la munte, la bunici, undeva la tara. Oricand pleci undeva cu el, ca mergi la un hotel sau la rude, se pune problema spatiului in care bebelusul va dormi, mai ales daca doriti sa nu-l invatati sa doarma cu voi, lucru care uneori poate fi oricum periculos. Patul pliabil rezolva aceasta problema. Am fost plecati de multe ori si mereu am luat patutul cu noi. Pentru bebelus schimbarea locatiei in sine tot reprezinta ceva nou, pe cand patutul ii poate conferi totusi un sentiment familiar.

3. Copilasul meu a inceput sa se ridice in genunchi si ii place foarte mult sa se bataie in fata si in spate, sa se arunce in fata etc. De multe ori, in aceasta joaca a sa, a dat cu capul de tablia de lemn de la patul nostru. Acest fapt ne produce un sentiment de disconfort si nu pot sa nu ma intreb cum e daca toata ziua copilasul s-ar juca intr-un patut de lemn si ar mai incepe apoi, pentru a atrage atentia, sa isi bage piciorusele printre gratii, existand riscul chiar sa ramana intepenit.

Acestea sunt punctele mele pro patut pliabil ;)

Astept si pareri contra sau pareri pro patut de lemn ;)

Premergatorul: da sau ba?

Ca multe mamici, ma gandesc cum sa vin in intampinarea nevoilor copilasului meu. Asa ca ma gandeam cu drag la perioada premergatorului, ca avea sa reprezinte o noua etapa si o noua lume de descoperit, pentru fetita mea, pe langa principalul scop: acela de a o ajuta sa mearga.

Mai vorbesc si eu cu diverse cunostinte si incep sa aud, de la unele dintre ele, ca totusi premergatorul poate cauza, ca unii copii si la 6 ani mai fac terapie pentru a-si tratata coloana. Pe de alta parte, alti parinti sustin ca si ei au fost crescuti in premergator (cei de pana la 30 de ani) si ca nu au nimic si nici pustii lor.

La varsta de 7 luni, a avut loc si un targ, numai bine de cumparat cele costisitoare pentru o noua etapa: masuta de alimentatie, olita (ca de, stam in fund) si premergator. Dupa ce vazusem pe piata cel mai indicat ca si calitate, in primul rand si apoi, in mod ciudat, si ca pret cel mai indicat mi s-a parut cel de la chico. Pe care l-am gasit la targ cu o reducere de 30%. Daca stii sa te invarti, ai rabdare sa vezi mai multe produse din aceeasi categorie, cu aceleasi functionalitati, poti constata ca gasesti la aproape jumate de pret un produs similar, cu aceleasi functii. Asa ni s-a intamplat la masa de alimentatie.

Dar, revenind la premergator, mama insista sa sun doctorita sa o intreb totusi la ce varsta e bine sa inceapa copilasul sa-l foloseasca. Doctorita, nu ma lasa sa termin intrebarea si-mi spune: Nu exista doctor care sa recomande premergatorul. Printre altele, el poate deforma articulatiile.

Eu premergatorul l-am luat :(, altii copii l-au folosit, asa ca ma gandesc, ca putin mai tarziu, fara sa fac abuz, o sa imi las fetita sa exploreze putin lumea cu el ;)