Mi se par foarte interesante si mai ales importante influentele pe care le are relatia mamei cu copilul inca de la primele ore. De aceea citesc cu atentie astfel de articole, caci imi par ca unele lucruri pe care eu nu le stiu pot avea un mare impact asupra sa, atat emotional, cat si comportamental.
Am gasit un nou articol pe care il voi posta:
"Mama şi copilul sunt un cuplu (un sistem complex) cu influenţe reciproce. Sugarul nu are numai nevoi fiziologice, ci şi nevoi de interacţiune, de comunicare. Sugarii au individualitatea lor, ce poate fi distinsă pe mai mulţi parametri temperamentali încă de la vârsta de 3 luni.
O mamă care se armonizează bine cu copilul său este în stare să priceapă această individualitate şi să vină în întâmpinarea ei cu căldură. Există situaţii în care reciprocitatea mamă-copil este tulburată de deosebiri temperamentale sau de incapacitatea mamei de a se apropia destul de profund de copilul ei.
Aceasta se repercutează negativ în dezvoltarea sugarului, influenţând şi comportamentul lui alimentar Din trăsăturile psihologice ce se conturează de la vârsta de sugar autonomia, cunoaşterea şi ataşamentul sunt strâns legate şi de procesul alimentării. Tendinţa naturală la autonomie se manifestă şi în încercările sugarului de a se alimenta singur de pe la vârsta de un an.
Mama trebuie să înţeleagă stângăciile sugarului în perioada când „se antrenează” să mănânce singur, să nu-i frâneze iniţiativele, să-l lase să experimenteze până când învaţă, pentru a-i oferi şi în acest domeniu ocazia de a-şi manifesta satisfacţia când începe să stăpânească o abilitate pe care nu a avut-o.
Sugarul are o mare nevoie de comunicare şi de ataşament, lucru pe care-1 poate primi din plin în cursul alimentării; el doreşte comunicarea prin zâmbet, are nevoie de căldură pentru a se dezvolta normal din punct de vedere afectiv. Cunoaşterea este o capacitate ce începe să se dezvolte de la vârsta de sugar. învăţarea lumii din jur o poate face numai prin manipulare. Sugarul nu „se joacă”, ci învaţă când manipulează biberonul, tetina, linguriţa în cursul alimentării şi trebuie lăsat să o facă. Orice iniţiativă motorie pe care o are sugarul trebuie încurajată; odată perfecţionată, sugarul va încerca o altă iniţiativă şi va progresa normal.
Este important ca mama să manifeste reciprocitate la încercările de comunicare ale sugarului în alimentarea lui, să-i acorde libertatea de a participa activ în această arie, începând cu acceptarea cantităţii de lapte pe care o primeşte copilul şi a orei când are nevoie să fie hrănit şi terminând cu permisiunea de a manipula biberonul, linguriţa, cana şi alimentele pe care le are în farfurie, pentru a le cunoaşte mai bine.
Indiferenţa mamei faţă de aceste nevoi ale copilului ei poate să ducă la o dezvoltare psihică deformată. în prezent s-a stabilit că anumite tulburări ale comportamentului de relaţie ale adultului pot avea rădăcini în frustrări variate la vârsta de sugar. Multe din aceste frustrări se conturează în jurul alimentării, aşa încât medicul pediatru trebuie să acorde tot sprijinul necesar mamelor, pentru a le ajuta să se acordeze cit mai bine cu necesităţile psihologice ale sugarului"
O mamă care se armonizează bine cu copilul său este în stare să priceapă această individualitate şi să vină în întâmpinarea ei cu căldură. Există situaţii în care reciprocitatea mamă-copil este tulburată de deosebiri temperamentale sau de incapacitatea mamei de a se apropia destul de profund de copilul ei.
Aceasta se repercutează negativ în dezvoltarea sugarului, influenţând şi comportamentul lui alimentar Din trăsăturile psihologice ce se conturează de la vârsta de sugar autonomia, cunoaşterea şi ataşamentul sunt strâns legate şi de procesul alimentării. Tendinţa naturală la autonomie se manifestă şi în încercările sugarului de a se alimenta singur de pe la vârsta de un an.
Mama trebuie să înţeleagă stângăciile sugarului în perioada când „se antrenează” să mănânce singur, să nu-i frâneze iniţiativele, să-l lase să experimenteze până când învaţă, pentru a-i oferi şi în acest domeniu ocazia de a-şi manifesta satisfacţia când începe să stăpânească o abilitate pe care nu a avut-o.
Sugarul are o mare nevoie de comunicare şi de ataşament, lucru pe care-1 poate primi din plin în cursul alimentării; el doreşte comunicarea prin zâmbet, are nevoie de căldură pentru a se dezvolta normal din punct de vedere afectiv. Cunoaşterea este o capacitate ce începe să se dezvolte de la vârsta de sugar. învăţarea lumii din jur o poate face numai prin manipulare. Sugarul nu „se joacă”, ci învaţă când manipulează biberonul, tetina, linguriţa în cursul alimentării şi trebuie lăsat să o facă. Orice iniţiativă motorie pe care o are sugarul trebuie încurajată; odată perfecţionată, sugarul va încerca o altă iniţiativă şi va progresa normal.
Este important ca mama să manifeste reciprocitate la încercările de comunicare ale sugarului în alimentarea lui, să-i acorde libertatea de a participa activ în această arie, începând cu acceptarea cantităţii de lapte pe care o primeşte copilul şi a orei când are nevoie să fie hrănit şi terminând cu permisiunea de a manipula biberonul, linguriţa, cana şi alimentele pe care le are în farfurie, pentru a le cunoaşte mai bine.
Indiferenţa mamei faţă de aceste nevoi ale copilului ei poate să ducă la o dezvoltare psihică deformată. în prezent s-a stabilit că anumite tulburări ale comportamentului de relaţie ale adultului pot avea rădăcini în frustrări variate la vârsta de sugar. Multe din aceste frustrări se conturează în jurul alimentării, aşa încât medicul pediatru trebuie să acorde tot sprijinul necesar mamelor, pentru a le ajuta să se acordeze cit mai bine cu necesităţile psihologice ale sugarului"
sursa: Psihologia sugarului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu