Menţineţi concediul maternal la doi ani!

Copiii au nevoie de un părinte lângă ei, în primii ani de viaţă. Reducerea concediului maternal de la doi ani la un an va influenţa negativ dezvoltarea copilului, susţine psihologul Mirela Zivari. Copilul rămâne fără şansa de a se dezvolta armonios, dacă mamele revin la muncă după un an de concediu maternal.

In ciuda acestor lucruri, Biroul Permanent Naţional al PDL l-a mandatat pe ministrul Muncii Ioan Botiş să implementeze reducerea duratei de acordare a indemnizaţiei pentru mame de la 24 la 12 luni, urmând ca după un an mamele care se reîntorc la muncă să primească încă 500 de lei lunar pe o durată de 12 luni. Compensaţia de 500 de lei, oferită de guvern mamelor pentru a reveni la muncă nu este suficienţă pentru plata unei bone. În plus, nu există un sistem de creşe bine pus la punct în România. Ba, au ramas functionale doar un sfert dintre ele. Daca in 1990 erau 840 de crese, in 2007 mai existau 272 cu un numar de 13135 de paturi, in conditiile in care numarul total al copiilor cu varste intre 3 luni si 3 ani era de 855339, la 1 iulie 2007.

Puteti vedea si care sunt cele trei variante de lucru pt schimbarea legii

REALITATEA.NET te invită să semnezi petiţia prin care sa cerem ca durata concediul maternal să rămână de doi ani.

Dar stati linistiti, nu e lucrurl chiar atat de negru, exista si un aspect bun: bebelusii vor vedea de mici ce inseamna sa muncesti: http://undemergituvantule.wordpress.com/2010/12/03/exista-si-ceva-bun-in-reducerea-concediului-maternal/

surse: Realitatea TV si Statul ar putea infiinta centre speciale de ingrijire a copiilor cu varste intre 3 luni si 3 ani

Cate ceva despre psihologia sugarului

Mi se par foarte interesante si mai ales importante influentele pe care le are relatia mamei cu copilul inca de la primele ore. De aceea citesc cu atentie astfel de articole, caci imi par ca unele lucruri pe care eu nu le stiu pot avea un mare impact asupra sa, atat emotional, cat si comportamental.

Am gasit un nou articol pe care il voi posta:

"Mama şi copilul sunt un cuplu (un sistem complex) cu influenţe reciproce. Sugarul nu are numai nevoi fiziologice, ci şi nevoi de interacţiune, de comunicare. Sugarii au individualitatea lor, ce poate fi distinsă pe mai mulţi parametri temperamentali încă de la vârsta de 3 luni.
O mamă care se armonizează bine cu copilul său este în stare să priceapă această individualitate şi să vină în întâmpinarea ei cu căldură. Există situaţii în care reciprocitatea mamă-copil este tulburată de deosebiri temperamentale sau de incapacitatea mamei de a se apropia destul de profund de copilul ei.
Aceasta se repercutează negativ în dezvoltarea sugarului, influenţând şi comportamentul lui alimentar Din trăsăturile psihologice ce se conturează de la vârsta de sugar autonomia, cunoaşterea şi ataşamentul sunt strâns legate şi de procesul alimentării. Tendinţa naturală la autonomie se manifestă şi în încercările sugarului de a se alimenta singur de pe la vârsta de un an.
Mama trebuie să înţeleagă stângăciile sugarului în perioada când „se antrenează” să mănânce singur, să nu-i frâneze iniţiativele, să-l lase să experimenteze până când învaţă, pentru a-i oferi şi în acest domeniu ocazia de a-şi manifesta satisfacţia când începe să stăpânească o abilitate pe care nu a avut-o.
Sugarul are o mare nevoie de comunicare şi de ataşament, lucru pe care-1 poate primi din plin în cursul alimentării; el doreşte comunicarea prin zâmbet, are nevoie de căldură pentru a se dezvolta normal din punct de vedere afectiv. Cunoaşterea este o capacitate ce începe să se dezvolte de la vârsta de sugar. învăţarea lumii din jur o poate face numai prin manipulare. Sugarul nu „se joacă”, ci învaţă când manipulează biberonul, tetina, linguriţa în cursul alimentării şi trebuie lăsat să o facă. Orice iniţiativă motorie pe care o are sugarul trebuie încurajată; odată perfecţionată, sugarul va încerca o altă iniţiativă şi va progresa normal.
Este important ca mama să manifeste reciprocitate la încercările de comunicare ale sugarului în alimentarea lui, să-i acorde libertatea de a participa activ în această arie, începând cu acceptarea cantităţii de lapte pe care o primeşte copilul şi a orei când are nevoie să fie hrănit şi terminând cu permisiunea de a manipula biberonul, linguriţa, cana şi alimentele pe care le are în farfurie, pentru a le cunoaşte mai bine.
Indiferenţa mamei faţă de aceste nevoi ale copilului ei poate să ducă la o dezvoltare psihică deformată. în prezent s-a stabilit că anumite tulburări ale comportamentului de relaţie ale adultului pot avea rădăcini în frustrări variate la vârsta de sugar. Multe din aceste frustrări se conturează în jurul alimentării, aşa încât medicul pediatru trebuie să acorde tot sprijinul necesar mamelor, pentru a le ajuta să se acordeze cit mai bine cu necesităţile psihologice ale sugarului"

sursa: Psihologia sugarului