"
Voi porni de la cazul doamnei Mihaela Popa care, dupa ce a ingrijit 10 ani un copil adoptat, afla acum 1 an ca fetita sufera de retard mintal, lucru necomunicat de doctori la momentul adoptiei. Drept pentru care dansa se considera inselata si vrea sa anuleze adoptia.
Eu vad in acest caz doua parti: cel al copilului si cel al mamei, lucruri care intr-adevar ar trebui cuprinse in legislatia romana privind adoptia.
In primul rand atunci cand recurgi la ultima solutie de a avea copii si adopti, asta presupune ca esti foarte sigur de tine ca parinte si mai ales ca mama, ca aceste sentimente stau in tine atat de mult incat dau pe dinafara si ca sunt mai presus ca viata ta. Ca iti dai seama ca viata ta nu are rost fara copii, ca acesta este sensul vietii tale. “Este Mihaela Popa o victimă?” Daca este sa incercam sa o vedem din acest punct de vedere, atunci ea ar trebui considerata victima inca din momentul in care nu a putut naste copii. In momentul in care ea a vrut totusi sa fie mama cu tot adinsul, asta inseamna ca isi dorea sa fie mama. Iar o mama esti pentru copilul tau orice ar fi. Daca aceasta femeie, sa spunem ca reuseste pana la urma sa ramana gravida si dupa nastere depisteaza ca al sau copil sufera de ceva incurabil, ce va face? Il va trimite la Dumnezeu inapoi ca el i l-a dat? Ori esti mama ori nu. Dar cand te hotarasti sa fii mama atunci ori esti pana la capat ori nu. Nu poti iubi copilul doar daca el e perfect. Dragostea de mama este neconditionata.
Partea mamei: Sunt mama si imi dau seama ca trebuie sa fie cumplit. Este o drama a acestei femei, dupa parerea mea, in acest caz in care doctorii nu i-au spus, ar trebui aspru pedepsiti, privati de dreptul de a mai profesa. Poate daca era sa fi fost conceput in pantecul dansei si dansa depinsta din timpul sarcinii anomalia, avea posibilitatea de a nu aduce pe lume un copil mai putin fericit. Dar pentru ca a fost privata de a afla de la inceput la ce se “inhama”, pentru ca acest lucru poate distruge viata membrilor familiei, atunci doctorii respectivi precum si statul ar trebui sa-i dea o despagubire uriasa pentru a compensa drama. Si, de asemenea, sa i se acorde asistenta de care are nevoie pe toata viata copilului, plus o renumeratie aferenta crearii unui mediu adecvat cresterii unui astfel de copil
Cum s-ar putea stimula doptarea si cresterea copiilor cu handicap: pentru ca si ei sunt copii, sunt oameni, merita sa simta dragoste Nu sunt precum cainii vagabonzi pe care-i strangi in custi si ii ti acolo sau daca nu ii adopta nimeni ii eutanasiezi. Pot exista pe lumea asta oameni cu puteri si cu o dragoste dincolo de limita majoritatii si care ar vrea sa ofere clipe de fericire unui astfel de copil. In astfel de cazuri as aplica la fel ca mai sus: sa i se acorde parintelui asistenta de care are nevoie pe toata viata copilului, plus o renumeratie aferenta cresterii intr-un mediu adecvat unui astfel de copil. Asa as modifica legea adoptiilor copiilor cu probleme.
"
http://undemergituvantule.wordpress.com/2010/05/09/ce-faci-cu-un-copil-adoptat-retardat/
Voi porni de la cazul doamnei Mihaela Popa care, dupa ce a ingrijit 10 ani un copil adoptat, afla acum 1 an ca fetita sufera de retard mintal, lucru necomunicat de doctori la momentul adoptiei. Drept pentru care dansa se considera inselata si vrea sa anuleze adoptia.
Eu vad in acest caz doua parti: cel al copilului si cel al mamei, lucruri care intr-adevar ar trebui cuprinse in legislatia romana privind adoptia.
In primul rand atunci cand recurgi la ultima solutie de a avea copii si adopti, asta presupune ca esti foarte sigur de tine ca parinte si mai ales ca mama, ca aceste sentimente stau in tine atat de mult incat dau pe dinafara si ca sunt mai presus ca viata ta. Ca iti dai seama ca viata ta nu are rost fara copii, ca acesta este sensul vietii tale. “Este Mihaela Popa o victimă?” Daca este sa incercam sa o vedem din acest punct de vedere, atunci ea ar trebui considerata victima inca din momentul in care nu a putut naste copii. In momentul in care ea a vrut totusi sa fie mama cu tot adinsul, asta inseamna ca isi dorea sa fie mama. Iar o mama esti pentru copilul tau orice ar fi. Daca aceasta femeie, sa spunem ca reuseste pana la urma sa ramana gravida si dupa nastere depisteaza ca al sau copil sufera de ceva incurabil, ce va face? Il va trimite la Dumnezeu inapoi ca el i l-a dat? Ori esti mama ori nu. Dar cand te hotarasti sa fii mama atunci ori esti pana la capat ori nu. Nu poti iubi copilul doar daca el e perfect. Dragostea de mama este neconditionata.
Partea mamei: Sunt mama si imi dau seama ca trebuie sa fie cumplit. Este o drama a acestei femei, dupa parerea mea, in acest caz in care doctorii nu i-au spus, ar trebui aspru pedepsiti, privati de dreptul de a mai profesa. Poate daca era sa fi fost conceput in pantecul dansei si dansa depinsta din timpul sarcinii anomalia, avea posibilitatea de a nu aduce pe lume un copil mai putin fericit. Dar pentru ca a fost privata de a afla de la inceput la ce se “inhama”, pentru ca acest lucru poate distruge viata membrilor familiei, atunci doctorii respectivi precum si statul ar trebui sa-i dea o despagubire uriasa pentru a compensa drama. Si, de asemenea, sa i se acorde asistenta de care are nevoie pe toata viata copilului, plus o renumeratie aferenta crearii unui mediu adecvat cresterii unui astfel de copil
Cum s-ar putea stimula doptarea si cresterea copiilor cu handicap: pentru ca si ei sunt copii, sunt oameni, merita sa simta dragoste Nu sunt precum cainii vagabonzi pe care-i strangi in custi si ii ti acolo sau daca nu ii adopta nimeni ii eutanasiezi. Pot exista pe lumea asta oameni cu puteri si cu o dragoste dincolo de limita majoritatii si care ar vrea sa ofere clipe de fericire unui astfel de copil. In astfel de cazuri as aplica la fel ca mai sus: sa i se acorde parintelui asistenta de care are nevoie pe toata viata copilului, plus o renumeratie aferenta cresterii intr-un mediu adecvat unui astfel de copil. Asa as modifica legea adoptiilor copiilor cu probleme.
"
http://undemergituvantule.wordpress.com/2010/05/09/ce-faci-cu-un-copil-adoptat-retardat/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu